Cuvinte precum Satana, Dracu’, Necuratu’ incep sa devina niste cuvinte aruncate la gramada intr-o societate care nu mai vrea si nu mai poate sa creada in Dumnezeu. Imi aduc aminte cand eram copil, la tara, oamenii se fereau sa pronunte “Dracu”… Il numeau “uciga-l crucea” sau “necuratul”, si asta in soapta. Se temeau ca nu cumva sa il invoce. Vorbesc despre batrani bineinteles, niste oameni sarmani, saraci, peste care batranetea s-a asternut fara ca ei sa isi dea seama. Au imbatranit in locurile natale dupa ce au crezut ca a face un copil sau doi este tot scopul vietii. Nimic gresit in aceasta judecata, si eu sunt de acord, insa nu sunt de acord cu izolarea oamenilor de civilizatie si de noutate.
Plaiurile satelor romanesti raman ulite obscure, in capatul carora se mai intrezareste cate o biserica. Culmea, in fiecare zi se aduna credinciosi la acea biserica mai ceva ca la oras. Cum e posibil ca intr-un sat unde populatia se poate numara pe degete sa se adune la biserica mai multi oameni ca la oras, unde denistatea populatiei pe metrul patrat atinge cote ridicole? Raspunsul e simplu: obscuritatea. Oamenii de la sat se tem de Dumnezeu, au fost oameni crescuti cu credinta si cu smerenie. Au fost crescuti in saracie si cu frica de “necuratu’”. Si-au pastrat adevarata credinta in Dumnezeu, cea pe care o simt, nu au dat-o pe supestitie.
Ca tot veni vorba, la oras vezi cel mai des diferenta intre credinta si superstitie. Desi e un subiect pe care am zis ca nu-l mai discut, nu pot sa nu remarc pe cei adunati la marile sarbatori in preajma bisericilor in Severin. Pupa toate icoanele, aprind o duzina de lumanari si baga bani la cutia milei. Bineinteles ca se cere ceva in schimb: bunastare, sanatate si dragoste. Din cate stiu eu, credinta trebuie sa fie un sentiment pur, nu cred ca functioneaza in baza rasplatei reciproce. Desi oamenii merg la biserica “sa le mearga bine”, de multe ori se intreaba si ei daca mai exista acolo sus un Dumnezeu, din moment ce ei sunt clienti fideli ai cutiei milei si au parte numai de nenorociri… Epic, nu?
